archives

Mission

This category contains 33 posts

Lucrarea creștină ca o cauză care contribuie la sărăcie?

Cu toate că venim cu intenții bune, plini de compasiune și cu dorința să vedem pe toți mântuiți, noi creștinii putem contribui neintenționat la sărăcia oamenilor. Iată câteva moduri prin care se întâmplă acest lucru:

-          În unele instanțe, susținem o înțelegere reducționistă a Evangheliei. Căutăm mântuirea sufletului în timp ce disconsiderăm trupul. Dăm oamenilor un mesaj al mântuirii care conține o rugăciune pentru iertare, fără să le dăm o comunitate care îi ajută în foamea și nevoia lor. Oferim o soluție spirituală pentru o problemă fizică sau invers, ne folosim de trupurile lor pentru a ajunge la suflet. Aprovizionăm hrană și ajutorare pentru ca să asculte și să raspunde la mesajul nostru de mântuire. Însă, această abordare duce de multe ori la ceea ce se numește creștini de orez: cei care întorc manipulare pentru manipulare, răspunzând la mesajul nostru subțire de mântuire ca să satisfacă nevoile lor prezente.

-          Uneori îi luăm pe săraci de sus. Noi am experimentat ceva de care știm că fiecare are nevoie. Însă, când încercăm să dăm altora, nu întotdeaună ne așezăm în postură de primitori. Presupunem că noi cunoaștem problemele celor în nevoi și venim cu soluția noastră. Cu toate că nu înțelegem de multe ori dinamicele culturale și sociale ale comunităților marginale, venim noi cu soluții care funcționează în comunitățile noastre. Pe lângă asta, îi tratăm pe cei marginalizați ca și cum sunt proiectele noastre și obiective de misiune mai degrabă decât oameni și relații prețioase.

-          În unele cercuri, creștinii promovează o înțelegere disțorsionată a binecuvântării. Noi afirmăm că binecuvântărea lui Dumnezeu se vede prin bogăție și prosperitate. Le spunem celor săraci că dacă ajung la o relație corectă cu Dumnezeu, vor fi binecuvântați și că această binecuvântare îi va ridica din sărăcia lor. Cei care predică această „evanghelie” presupun că starea lor materială este un semn de favoare din partea lui Dumnezeu. Cei care nu se ridică din starea aceasta sunt văzuți ca având probleme și păcate în viața lor. Cu toate că acest mesaj este foarte atrăgător pentru cei săraci, slujește  în primul rând pe predicatorii acestei „evanghelii”  prin faptul că se îmbogățesc pe seama audienței lor.

-          De multe ori asuprim sau luăm putere de la cei săraci. Poate că venim cu asistența, dar într-un mod necugetat distrugem afacerile mici și vulnerabile ale comunității. Sau oferim caritatea noastră ca să ameliorăm starea lor fără să ne asumăm responsabilitatea pentru starea lor. Acest lucru se întâmplă când dăm banii organizațiilor caritabile care îi ajută pe muncitorii care sunt exploatați  în fabrici în timp ce cumpărăm îmbrăcămintea ieftină de la aceste fabrici. Partea cealaltă a acestei probleme este atunci când oferim caritatea fără să cultivăm responsabilitatea. Când oamenii sunt tratați ca un recipient de donații, ei devin dependenți de caritate și pierd un simț de responsabilitate pentru ceea ce au și ceea ce primesc.

Când Evanghelia nu se adresează întregii persoane, ci doar nevoilor lor „spirituale”, cei săraci sunt lăsați în sărăcia lor deznădăjduitoare, crezând că Dumnezeu îi trage cu momeală prin nevoile lor fizice sau că este indiferent față de suferința fizică din viața aceasta.

Când îi luăm pe săraci de sus, cei vulnerabili sunt și mai marginalizați, exploatați și obiectificați.

Când promovăm o înțelegere distorsionată a binecuvântării, creăm nemulțumire și vină. Mai rău, pictăm o imagine a unui zeu care relaționează prin și pentru cei bogați, alungând pe cei săraci ca și cum sunt blestemați.

Atunci când luăm puterea de la cei săraci, îi ținem în sărăcia lor, subordonați „generozității”noastre și anesteziați în dependența lor. Poate că ne liniștim conștiința prin milostenia noastră, dar nu ne adresăm cauzelor structurale ale sărăciei.

Sperăm ca să cultivăm alte tipuri de lucrări creștine – lucrări care caută să fie holistice, care prețuiesc relațiile și reciprocitatea, care se identifică cu cei marginalizați, care afirmă faptul că Dumnezeu este este împreună cu și pentru cei vulnerabili, și care împuternicesc și dezvoltă responsabilitatea.

The Cry Spring 2013

This edition is on our Lifestyle Celebration of Simplicity:

View this document on Scribd

Misiunea Urbana

RVE Cluj raportează despre „Iisus în oraș” – o consultatie despre misiunea urbană în Cluj în care am participat:

Consultation on Urban Mission

View this document on Scribd
 Last week I participated in an interesting consultation on urban mission in Cluj, Romania. It was organized by PLACE: Partners Learning and Acting in Cities of Europe and the Agnus Media Foundation.

One of the organizers, Robert Calvert, is a minister in the Church of Scotland in Rotterdam. I met him at a similar consultation in Iasi, Romania and at the Lausanne Congress in Cape Town. Another one of the organizers, David Clark, is a minister at the Steeple Church in Dundee, Scotland – a friend and supporter, who has visited us a couple of times in Galati.

IMG_2657On the first day of the consultation, we did a walking tour of the major churches in Cluj. Because I there were many places on the tour in which I could not see a communist block building, I felt like I was in western Europe, not Romania. I also was surprised by the ecclesial diversity. There is a long history of the Roman Catholic Church going back to the Hapsburg Empire. Through this tradition, the Franciscans and the Jesuits built churches and schools. Cluj was also affected by the Reformation. Lutherans and later Reformed (Calvinists) turned the Roman churches into Protestant ones. Cluj was also one of the places in which the Unitarian church began. It seemed that every decade another one of these groups came to power and changed the churches’ names and evicted everyone else. Of course, the Orthodox Church was also present through the Romanian citizens, though a minority. In order to form a political constituency, Orthodox leaders recognized the authority of the Roman Pope, while keeping their Byzantine liturgy. This church was called Greek Catholic – although it is neither Greek, nor Catholic. In Cluj, the Germans, Hungarians, Romanians and their respective church traditions intersect.

For the rest of the consultation, we sat in a circle and discussed. Sometimes we ate, and then we discussed some more. There were representatives from the Hungarian Reformed Church, the Romanian Orthodox Church, the Greek Catholic Church, the Brethren church, the Pentecostal church, the Baptist church, as well as other independent churches. Most of the participants did not know each other previously. Many of them had not been inside churches other than their own particular tradition. I was delighted to see that there was cordiality and more understanding in the room than disagreements.

The conversations revolved around the place of the church in the city and the way the church interacts with the city. This exercise forced everyone to think beyond the walls of their own churches and their own programs. Each was able to see their particular congregation in light of the city – its dynamism, its problems, and its needs.

We all left knowing that we need to invest in relationships beyond those of our particular tradition and with eyes to envision interaction with and for the urban situation in which we are all ministering.

On the last afternoon of the consultation, we visited a garbage dump where thousands of Roma have made their homes. Many of them pick through the dump to find recyclables that they can sell. A Christian NGO has helped them build simple, but sturdy homes as well as communal toilets, showers and a kindergarten. We met Salome, a young Swiss girl, who felt God’s call to live among the Roma. So, she got on a train and went. She lives in a simple shelter on the garbage dump and teaches the children in the kindergarten. This was not only inspiring and faith-building, but it was also a great example of the church responding to the city.

Henri Nouwen “the Beloved” – part 8

These sermons was formative for me and for all of us in Word Made Flesh. I will post it in 8 parts:

Henri Nouwen “the Beloved” – part 7

These sermons was formative for me and for all of us in Word Made Flesh. I will post it in 8 parts:

Henri Nouwen “the Beloved” – part 6

These sermons was formative for me and for all of us in Word Made Flesh. I will post it in 8 parts:

 

Henri Nouwen “the Beloved” – part 3

These sermons was formative for me and for all of us in Word Made Flesh. I will post it in 8 parts:

Henri Nouwen “the Beloved” – part 2

These sermons was formative for me and for all of us in Word Made Flesh. I will post it in 8 parts:

Henri Nouwen “the Beloved” – part 1

These sermons was formative for me and for all of us in Word Made Flesh. I will post it in 8 parts:

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 325 other followers

%d bloggers like this: