archives

Archive for

Advertisements

A Brief History of the Roma People

Lucrarea creștină ca o cauză care contribuie la sărăcie?

Cu toate că venim cu intenții bune, plini de compasiune și cu dorința să vedem pe toți mântuiți, noi creștinii putem contribui neintenționat la sărăcia oamenilor. Iată câteva moduri prin care se întâmplă acest lucru:

–          În unele instanțe, susținem o înțelegere reducționistă a Evangheliei. Căutăm mântuirea sufletului în timp ce disconsiderăm trupul. Dăm oamenilor un mesaj al mântuirii care conține o rugăciune pentru iertare, fără să le dăm o comunitate care îi ajută în foamea și nevoia lor. Oferim o soluție spirituală pentru o problemă fizică sau invers, ne folosim de trupurile lor pentru a ajunge la suflet. Aprovizionăm hrană și ajutorare pentru ca să asculte și să raspunde la mesajul nostru de mântuire. Însă, această abordare duce de multe ori la ceea ce se numește creștini de orez: cei care întorc manipulare pentru manipulare, răspunzând la mesajul nostru subțire de mântuire ca să satisfacă nevoile lor prezente.

–          Uneori îi luăm pe săraci de sus. Noi am experimentat ceva de care știm că fiecare are nevoie. Însă, când încercăm să dăm altora, nu întotdeaună ne așezăm în postură de primitori. Presupunem că noi cunoaștem problemele celor în nevoi și venim cu soluția noastră. Cu toate că nu înțelegem de multe ori dinamicele culturale și sociale ale comunităților marginale, venim noi cu soluții care funcționează în comunitățile noastre. Pe lângă asta, îi tratăm pe cei marginalizați ca și cum sunt proiectele noastre și obiective de misiune mai degrabă decât oameni și relații prețioase.

–          În unele cercuri, creștinii promovează o înțelegere disțorsionată a binecuvântării. Noi afirmăm că binecuvântărea lui Dumnezeu se vede prin bogăție și prosperitate. Le spunem celor săraci că dacă ajung la o relație corectă cu Dumnezeu, vor fi binecuvântați și că această binecuvântare îi va ridica din sărăcia lor. Cei care predică această „evanghelie” presupun că starea lor materială este un semn de favoare din partea lui Dumnezeu. Cei care nu se ridică din starea aceasta sunt văzuți ca având probleme și păcate în viața lor. Cu toate că acest mesaj este foarte atrăgător pentru cei săraci, slujește  în primul rând pe predicatorii acestei „evanghelii”  prin faptul că se îmbogățesc pe seama audienței lor.

–          De multe ori asuprim sau luăm putere de la cei săraci. Poate că venim cu asistența, dar într-un mod necugetat distrugem afacerile mici și vulnerabile ale comunității. Sau oferim caritatea noastră ca să ameliorăm starea lor fără să ne asumăm responsabilitatea pentru starea lor. Acest lucru se întâmplă când dăm banii organizațiilor caritabile care îi ajută pe muncitorii care sunt exploatați  în fabrici în timp ce cumpărăm îmbrăcămintea ieftină de la aceste fabrici. Partea cealaltă a acestei probleme este atunci când oferim caritatea fără să cultivăm responsabilitatea. Când oamenii sunt tratați ca un recipient de donații, ei devin dependenți de caritate și pierd un simț de responsabilitate pentru ceea ce au și ceea ce primesc.

Când Evanghelia nu se adresează întregii persoane, ci doar nevoilor lor „spirituale”, cei săraci sunt lăsați în sărăcia lor deznădăjduitoare, crezând că Dumnezeu îi trage cu momeală prin nevoile lor fizice sau că este indiferent față de suferința fizică din viața aceasta.

Când îi luăm pe săraci de sus, cei vulnerabili sunt și mai marginalizați, exploatați și obiectificați.

Când promovăm o înțelegere distorsionată a binecuvântării, creăm nemulțumire și vină. Mai rău, pictăm o imagine a unui zeu care relaționează prin și pentru cei bogați, alungând pe cei săraci ca și cum sunt blestemați.

Atunci când luăm puterea de la cei săraci, îi ținem în sărăcia lor, subordonați „generozității”noastre și anesteziați în dependența lor. Poate că ne liniștim conștiința prin milostenia noastră, dar nu ne adresăm cauzelor structurale ale sărăciei.

Sperăm ca să cultivăm alte tipuri de lucrări creștine – lucrări care caută să fie holistice, care prețuiesc relațiile și reciprocitatea, care se identifică cu cei marginalizați, care afirmă faptul că Dumnezeu este este împreună cu și pentru cei vulnerabili, și care împuternicesc și dezvoltă responsabilitatea.

%d bloggers like this: