Ce ințelegem prin “Împărăția lui Dumnezeu”?

Am scris acest articol acum 10 ani. Încercam să înțelegem felul în care noi putem fi un semn al împărăției lui Dumnezeu, slujind în mijlocul celor care au primit făgăduința că „a lor este împărăția lui Dumnezeu”. În mijlocul acestei frământări, am fost ajutați să dezvoltăm înțelegerea noastră de înaintași noștri ca Tom Wright, Jurgen Moltmann și Miroslav Volf. Cu toată că un articol sris astăzi despre această temă ar arăta diferit, cred că acest articol poate fi încă de ajutor pentru alții care se frământă cu căutarea împărăției lui Dumnezeu.

In ultimii ani, crestinii s-au familiarizat cu expresia “Imparatia lui Dumnezeu” insa din cauza ca definitia conceptului este doar rareori articulata in intelesul ei real, nu se stie exact intelesul acestuia. Multi asociaza acest concept cu cerul diafan in care lucuiesc sufletele dupa ce isi parasesc trupul in viata de dincolo, pentru unii acesta inseamna locul unde se pot construi utopii lumesti iar altii inteleg prin asta expansiunea Bisericii. Recent, cuvantul “imparatie” s-a transformat intr-un calificativ ultramodern care atribuie trasatura de autenticitate a orice este crestin: comunitate a imparatiei, individ al imparatiei / spiritual, cultura a imparatiei etc. Atunci cand un termen este folosit in afara unui acord clar si comun in ce priveste terminologia, isi pierde valorile semantice si aduce confuzie.

Folosirea acestui termen in mod corect si incorect impune redefinirea ei. Avem nevoie de aceasta daca vrem sa isi exprime intelesul real. In acest scurt articol vor fi adresate cateva intrebari: Ce insemna “imparatia lui Dumnezeu” ca expresie pe care a folosito-o Isus? Care erau recipientii primari ai mesajului? Care este natura imparatiei Dumnezeului Triun? si Care sunt implicatiile pentru noi astazi?

Împărăția lui Dumnezeu în primul secol

“Dupa ce a fost inchis Ioan, Isus a venit in Galilea si propovaduia Evanghelia lui Dumnezeu. EL zicea: S-a impinit vremea si Imparatialui Dumnezeu este aproape, pocaiti-vă si credeti in Evanghelie” (Marcu 1:14-15) – acelasi inteles cu Imparatia Cerurilor (Matei).Imparatia lui Dumnezeu era motivul primordial al misiunii luiIsus (Luca 4:43). Mantuitorul nu a introdus un nou concept care sa aiba nevoie de explicatii in contextul Palestinei din primul secol arunci cand a propovaduit Imparatia lui Dumnezeu. Mai degraba, El evoca asteptarile inflacarate ale lui Israel.

Pentru un iudeu din primul secol, Imparatia lui Dumnezeu insemna trei lucruri: revenirea gloriei in intelesul de “șechina” – cuvant care vine de la “cort al intalnirii” si care reprezinta coborarea si locuirea prezentei lui Dumnezeu intr-un anumit spatiu si timp, localizat specific si intr-o anumita era a istoriei, intoarcerea din exil si infrangerea dusmanilor natiunii Israel. Isus vine cu o redefinire scandaloasa a acestor asteptari. Atunci cand Israelul a fost luat in exil si cand templullui Solomon a fost distrus, prezenta lui Dumnezeu, gloria “șechina” a incetat sa se manifeste in Sfanta Sfintelor. Promisiunea venirii Imparatiei insemna restaurarea prezentei gloriei lui Dumnezeu. Dar cand al doilea Templu a fost construit, gloria “șechina” nu s-a mai coborat. Isus afirma ca templul construit de Irod era de prisos, si ca trupul Sau era adevaratul Templu. (Matei 12:5, 26:61) Șechina a locuit printre noi (Ioan 1:14) si continua sa traiasca printre oamenii luiDumnezeu (Ioan 17:22) mergand spre umplerea pamantului asa cum apele marii acopera pamantul. (Apoc 21:23 Habacuc 2:14).

Exilul lui Israel era un semn al judecatii lui Dumnezeu pentru nelegiurile savarsite. In primul secol, doar o ramasita a lui Israel se intorsese in Palestina in timp ce cei mai multi ramasesera in Disapora. Cei intorsi erau dureros de constienti de exilul lor traind alaturi de romanii care le patrulau strazile. Profetiile spusesera ca intoarcerea din exil (cel adevarat sau noul exod) avea sa vina odata cu innoirea inimii, cu intiparirea in inima a Torei si cu iertarea pacatelor lor. (Ier. 31:31-34; Ezech. 36:24-33).

Prin urmare, atunci cand Isus spune “iertate iti sunt pacatele” si cand aduce pe pacatosi in cadrul  partasiei, El exprima un alt fel de “intoarcere din exil”. Cand Isus le poruncea oamenilor sa se pocaiasca de pacatele lor, El inaugura Imparatia lui Dumnezeu.

Isus stia ca venirea Imparatiei lui Dumnezeu insemna alungarea dusmanilor natiunii lui Israel. Pamantul fagaduintei era acum stapanit de catre romani care tineau pe evrei in robie pentru a-si hrani proprul imperiu. Strigatul de lupta al Israelului exilat si subjugat era: “nu exista nici un rege in afara de Iahve”. Totusi, imparatia lui Iahve nu se manifesta prin inlaturarea Romei ci mai degraba prin infrangerea dusmanului real al umanitatii – pacatul, Satan si moartea. Isus a spus “Dar daca EU scot dracii cu degeteul lui Dumnezeu,Imparatia lui Dumnezeu a ajuns pana la voi” (Luca 11:2)

Aceasta arata ca Dumnezeul lui Israel se introneaza si ca dusmaniilui, pacatul, Satan si moartea, care il tinusera captiv, erau acum alungati. Imparatia lui Dumnezeu arata venirea Dumnezeului luiIsrael intrupat si plin de putere si acesta se intampla acum prin iertare, eliberare si inviere. El va face din nou ce a facut in timpul exodului: va veni si va locui in mijlocul poporului Sau. Imparatia este implinirea destinului lui Israel. Dumnezeul lui Israel este facut imparat prin lucrarea lui Isus, prin viata, moartea si invierea Lui. Oamenii luiDumnezeu sunt chemati sa Il urmeze pe Isus ca Imparat. “Ce frumoase sunt pe munti picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste pacea

…care vesteste mantuirea! Picioarele celui care zice Sionului: Dumnezeul tau imparateste!” (Isaia 52:7)

 Recipienții mesajului Împărăției lui Dumnezeu

Mesajul Imparatiei a fost proclamalt saracilor pentru ca ei erau cei care sufereau cel mai mult in timpul exilului. Fara imparatirea luiDumnezeu, ei sunt cei mai vulnerabili la puterile lumii, ei indura pierderile cele mai mari cand li se ia partasia sau cand sunt marginalizati si tot ei sunt primii care suporta urmarile pacatului si ale mortii. Acesta este motivul pentru care magii nu l-au gasit pe Isus in palatul lui Irod ci printre pastorii saraci, acesta este motivul pentru care șechina s-a indreptat catre cei dati afara si a atins pe cei de neatins prin persoana lui Isus; acesta este motivul pentru care Moartea este zdrobita prin moartea si invierea Regelui. Primirea de catre Isus a celor alungati si a celor saraci a fost un semn ca adevarata intoarcere din exil – noua era si invierea se infaptuiau chiar atunci. (Isaia 35:1-10)

Isus afirma ca saracii sunt binecuvantati pentru ca “a lor esteImparatia Cerurilor” (Luca 6:20) Lor le este data mostenirea Imparatului. Ei sunt transformati in printi si printese pentru caImparatia le apartine. “imparatia lui Dumnezeu este aproape iar centrul intrarii in aceasta imparatie este acolo, printre saraci” Jon Sobrino, Jesus, the Liberator (Isus ,eliberatorul). Afirmatia nu reduce intreaga Imparatie a lui Dumnezeu la eliberarea saracilor ci mai degraba, vede Imparatia prin perspectiva lor.  “Orbii vad, schiopii umbla, leprosii sunt curatitti, surzii aud, mortii inviaza si saracilor li se propovaduieste Evanghelia.” (Luca 7:22 Isaia  61:1-4) La mijlocul vremurilor, Dumnezeu a facut prin Isus ceea ce asteptau iudeii ca EL sa faca prin Israel la sfarsitul vremurilor.

In Evanghelia dupa Marcu, cuvantul pentru “oamenii” sau pentru “norodul” care Il urmau pe Isus este “ochlos”, cuvant care denota pe pacatosi, pe cei exclusi, impovarati, si renegati si dezmosteniti. Aceasta este audienta preferata pentru transmiterea mesajului Imparatiei. Isus cheama oamenii la calea Crucii (8:34), le da invatarura (6:14) are compasiune pentru ei (6:34), ii vindeca (1:34) si se identifica cu ei (3:34). Ochlos ii reprezinta pe recipientii primari ai Evangheliei lui Isus iar Imparatia este descoperita printre ei.

Isus spune de asemenea, ca Imparatia lui Dumnezeu apartine copilasilor. (Matei 19:14). El ii ia pe “cei dintai” si ii face “cei de pe urma”, ii ia pe cei smeriti si ii face cei mai mari in Imparatia luiDumnezu. (18:1-4). Uneori facem referire la ceea ce se numeste “imparatia rasturnata a lui Dumnezeu” pentru ca Dumnezeurastoarna caile lumii desi, nimic nu e mai ne-rasturnat si mai corect pozitionat pe scara de valori cum este Imparatia lui Dumnezeu.

Imparatia lui Dumnezeu este un dar, nu este impusa. Suntem invitati sa o cerem. “Vie imparatia Ta, faca-se voia Ta” (Luca 11:2). In rugaciunea domneasca, noi renuntam la domnia noastra si Ii cerem Tatalui sa ne-o dea pe a Lui. Autorul Leslie Newbigin, numeste aceasta “secretul descoperit” in cartea sa cu acelasi nume. Imparatiaeste un secret, o taina revelata ca un mister prin insesi slabiciunile noastre, iar revelarea consta in faptul ca trebuie proclamat tuturora. In Evanghelia dupa Luca, se face invitatia dar cei poftiti nu vin. Stapanul raspunde la acesta invitand pe saraci, pe ciungi si pe schiopi (14:15-24). Masa Regelui este facuta pentru partasia cu cei saraci. Cei care sunt zdrobiti de stapanitile lumesti sunt  in secial entuziasmati de venirea Imparatiei dar cei care au investit deja in stapanirile lumesti, cei care gasesc scuze nu sunt la fel de deschisi la domnia Regelui sau la “faca-se voia Ta”. Invitatia aceasta reprezinta in acelasi timp si o cerinta: toti trebuie sa lase totul, sa-L urmeze pe El si sa primeasca Imparatia lui Dumnezeu (Luca 12:32).

In Evanghelia lui Ioan, Imparatia este sinonima cu viata. Isus spune: “daca nu se naste cineva din nou, nu poate vedea Imparatia luiDumnezeu (Ioan 3:3). Aceasta Imparatie este o realitate cu totul noua reprezentata ca viata noua sau ca modul adevarata de a fi uman. Toate imparatiile opuse inseamna moarte – in special moarte pentru cei saraci, iar beneficiarii acestor imparatii nu pot vedea si nici intra in aceasta noua realitate. Singurul mod in care cineva poate vedea, gusta si experimenta viata vesnica in Imparatia lui Dumnezeueste prin acceptarea nasterii din nou din Duhul datator de viata al luiDumnezeu.

Împărăția Dumnezeului Triun

Imparatia vietii este Imparatia Trinitatii. Acesta este punctul unde analogiile intre imparatiile lumesti si Imparatia lui Dumnezeu ajung laun punct exploziv. Imparatia Dumnezeului Triun confera o relatie de iubire reciproca si nu ierarhica in putere. Imparatia Dumnezeului Triun ofera eliberare si nu dominare. Imparatia Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant este in locul unde “dreptatea si pacea se saruta” (Ps 85:10) si unde toate lucrurile sunt facute noi (Apoc 21:5).

Imparatia lui Dumnezeu imprima in om domnia iubirii. Dumnezeueste iubitorul, iubitul si iubirea insasi. Imparatia Trinitatii nu este descoperita ca putere si ca dragoste. (1 Ioan 4:8) Puterea Lui se exercita numai prin intermediul dragostei Lui.

Tatal ne iubeste si pentru asta, ni-L da pe Fiul lui. Fiul Il iubeste pe Tatal si pentru asta renunta la viata Lui. In Noul Testament Isus nu este Domn pentru suveranitatea Lui, pentru puterea Lui sau pentru drepturile lui de Creator peste creatia Sa; El este Domn pentru intruparea, crucificarea si invierea Lui. Isus spune: “nimeni nu mi-o ia (viata) cu sila ci o dau Eu de la Mine” (Ioan 10:17,18). Aici puterea inseamna renuntare. Aceasta putere a neputintei este zugravita in imaginea crucii pe care scrie “Isus, Regele Iudeilor”, si anume: maini strapunse care se intind si o frunte incununata cu spini. Hriostosul domneste de pe lemn. Neputinta ia locul puterii. In Apocalipsa vedem Mielul junghiat pe tron (Apoc 5:6) “Vrednic este Mielul care a fost junghiat sa primeasca puterea…(Apoc 5:12).

Imperii ale acestei lumi se divid si cuceresc iar singura libertate care rezulta de aici e luxul minoritatii pe spinarea majoritatii. Domnia Dumnezeului Triun insa, inseamna libertate pentru toti. Trinitatea domneste prin faptul ca ea creeaza comunitati. Pavel spune: “unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia” (2 Cor 3:17). In Imparatia lui Dumnezeu domnia inseamna eliberare si nu dominare. Prin supunerea noastra constienta, Dumnezeu ne elibereaza.

Desavarsirea Imparatiei lui Dumnezeu este Noua Creatie, care deja se implineste. “Daca este cineva in Hristos, este o faptura noua (2 Cor 5:17). Timpul prezent al verbului arata ca acesta deja este implinita. Implinirea Imparatiei lui Dumnezeu este acolo undeimparatiile acestei lumi devin Imparatia Dumnezeului Triun (Apoc 11:15), unde cerul si pamantul sunt facute noi (21:1) si unde umanitatea se reintoarce acasa si este umpluta de șechina care straluceste de pe tronul lui Dumnezeu (22:3,4). Duhul si mireasa spun Mirelui: Vino! precum in cer asa si pe pamant.

Împărăția lui Dumnezeu astazi

“Domnul (Iahve) Si-a asezat scaunul de domnie in ceruri si domniaLui stapaneste peste tot.”(Ps 103:19). Hristos este Domnul si El provoaca si in cele din urma si intr-un mod fundamental invinge orice revendicare sau asertiune la domnia Lui. Imparatia este manifestata acolo unde este acceptat domnia lui Hristos. Este descoperita in ramasita prin care Dumnezeu a lucrat si lucreaza si anume Ilie in timpul Iszabelei (I Imp. 19:18), ceata de zdrentarosi care il urmau pe David in timpul lui Saul (I Sam. 22:1, 2), Daniel si cei trei tineri evrei exilati in Babilon (Dan. 3:12), Isus si ucenicii Sai (Luca. 6:12ff.), si buzunarele mici de credinta, de obicei ascunse numite de noi astazi biserica.

Imparatia lui Dumnezeu nu este egal cu biserica dupa cum nici cresterea bisericii nu este egal cu zidirea Imparatiei lui Dumnezeu. Biserica nu este tutorele sau proprietarul Imparatiei. Imparatia nu poate fin continuta in interiorul bisericii pentru ca Imparatie ii preseaza granitele acesteia, dupa cum spune Moltman Jurgan in Christ for Today’s World, sensul bisericii nu sta in ceea ce este ci in acel ceva spre care biserica se indreapta. Este domnia lui Dumnezeu in care biserica spera, fata de care este martora si pe care o proclama (Kung, The Church, 96). Misiunea bisericii nu este globalizarea acesteia si nici extinderea programelor denominationale. Aceste programe sunt subordonate misiunii Imparatiei si inseama intoarcerea umanitatii din exil si umplerea pamantului cu gloria Dumnezeului Triun. (Isaia 6.3)

Imparatia lui Dumnezeu nu este doar actiunea lui Dumnezeu ci actiunea Lui prin poporul Lui. Prin urmare, “am primit dar o Imparatie care nu se poate clatina” (Evrei 12:28) ca dar al Lui din initiativa Lui, dar de asemenea, cautam “mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea / dreptatea Lui” (Matei 6:33). Cautarea implica supunerea loialitatii noastre fata de Rege si de dreptatea Lui. In supunerea noastra, Dumnezeu nu ne face subiecti ai Lui ci participanti la Imparatia Lui. El ne cheama sa fim imppreuna mostenitori (Rom 8:17), ne ofera domnia impreuna cu El (2 Tim 2:12) si ne invita sa sedem in locuri ceresti (Efes 2:6). Biserica este o imparatie de preoti (Apoc 1:6, 1 Petru 2:9). Prin participare, suntem impreuna lucratori la intemeierea Imparatiei Lui.

In slujirea fata de Domnia lui Dumnezeu, biserica este manifestarea suprema a Imparatiei in orice generatie (Hughes, God of the Poor). Dar biserica implineste aceasta slujire numai cand slujeste si  se identifica cu recipientii Imparatiei, ai anume cu saracii. Oamenii lui Dumnezeu isi lasa navoadele, totul si Il urmeaza pe Isus in prolamarea Imparatiei lui Dumnezeu printre cei saraci. Numai prin biserica celor saraci va spune Regele: “Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii (Matei 25:34).

Totusi, nu trebuie sa asteptam pana in ziua judecatii ca sa aflam daca suntem in Imparatie, crestinii traiesc impreuna in cultura Imparatiei. Dr. Samuel Kamaleson ne invata ca in Imparatia lui Dumnezeu, cultura inseamna valori. El descrie cele cinci non-valori ale imparatiei: mandria (intronarea sinelui), prestigiul (ridicarea statutului), marginirea sau gruparea (gasirea identitatii de grup prin excludere), posesiunile (consumerismul si pretuirea lucrurilor mai mult decat a oamenilor) si poftele carnii (satisfacerea de sine sacrificand pe altii).

Aceasta nu inseamna ca Imparatia lui Dumnezeu este un cod moral (Rom 14:17) sau ca acestea sunt valori alese de fantezii individuale Newbigin ( A Word in Season). Valorile Imparatiei urmeaza viata istorica a lui Isus, reflecta scopurile Lui si sunt in conflict cu toate celelalte valori opuse.  Venirea Imparatiei este intr-o relatie de lupta cu anti-Imparatia. Cele doua nu sunt primordial si reciproc opuse dar se afla in lupta” (Jon Sobrino, Jesus the Liberator).

Pe cruce, Isus infrunta, provoaca si triumfa asupra tuturor acestor puteri opuse. Pe cruce, Isus dezarmeaza si demasca puterile domniilor si stapanirilor (Col 2:14, 15) si aceasta inseamna caImparatia lui Dumnezeu infrunta puterile politice, economice si religioase.

Imparatia lui Dumnezeu este politica. De-alungul istoriei biserica a folosit expresia de “Imparatie a lui Dumnezeu” pentru a-si justifica puterea politica si domnia. Mai recent, biserica s-a aliniat cu ideologiile politice pentru a-si proclama propriile versiuni ale notiunii de Imparatie. In ultimii ani, biserica din SUA s-a aliniat cu partidele conservatoare si s-a pus recent la dispozitia cresterii nationalismului religios. (Pentru o descriere concisa a lucrarilor bisericii cu politicile americane si a legaturilor cu dispensationalismul se poate citi Mark Noll’s, The Scandal of the Evangelical Mind.) Totusi, aceste pacate nu trebuie sa justifice retragerea bisericii din sfera politica. Desi modernismul ne spune sa ne tinem “religia” ca personala si sa nu o amestecam in activitatile publice, Scriptura ne spune ca Hristos este Domnul si ca va pune totul sub stapanirea Lui. Cand biserica primara a afirmat ca Hristos este Domnul, au afirmat de fapt ca Hristos era Cezarul – ceea ce era un afront sfidator la adresa cultului imperial, fapt care a dus la persecutie si martiraj. (Fapte 17:7). De aceea Pavel spune “ Nimeni nu poate zice ca Isus este Domnul decat prin Duhul Sfant” (1Cor 12:3).

Numai prin Duhul poate biserica sa provoace puterile politice si sa le traga la raspundere in fata crucii. Poporul Dumnezeului crucificat isi delcara loialitatea absoluta domniei lui Hristos si aceasta inseamna ca ei reprezinta o forta subversiva in fata oricarei puteri.

In acelasi mod, Imparatia lui Dumnezeu contesta puterile economice: Mamona. In Apocalipsa, Ioan descrie economia Babilonului (18:9-13). In varful sistemului de valori babilonian sta aurul, la baza sta umanitatea. Imparatiile lumii sunt construite pe spatele robilor, bogatiile lor sunt finantate de sufletele oamenilor. In economia Imparatiei lui Dumnezeu umanitatea sta in varful sistemului si aurul sta jos. Pe pamantul Nou si in Cerul Nou, strazile sunt de aur curat (21:21). Desi este periculos si riscant, biserica trebuie sa porunceasca puterilor economice ale lumii sa se supuna domniei luiHristos.

Imparatia lui Dumnezeu cere socoteala de asemenea, puterilor religioase. Religiile provoaca domnia lui Dumnezeu pretinzand acces exclusiv la Dumnezeu, tinand “cheia cunostintei” despre Dumnezeusi controland iertarea. Puterile religioase sunt folosite pentru a subjuga oamenii (Walter Bruggemann , The Profetic Imagination). Isus ii condamna pe farisei si pe preoti pentru ca “leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun oe umerii oamenilor dar ei nici cu degetul nu vor sa le miste” (Matei 23:4-25). Biserica este chemata sa denunte orice justificare religioasa pentru folosirea puterii si sa reziste la tentatia de a angaja puterea religioasa.

In mijlocul pacautului, mortii, exilului si departarii de Dumnezeu, vedem semnele infrangerii dusmanilor umanitatii – comunitatea.Imparatia Dumnezeului Triun se declanseaza.

Imparatia lui Dumnezeu este ca o comoara ingropata intr-o tarina. (Matei 13:19): intr-un pamant al inumanitatii, o femeie care moare in propriul sange si in propriile murdarii, pe peronul unei statii de tren, este imbratisata si iubita.

Imparatia lui Dumnezeu este ca un aluat (Matei 13:33): o libelula in mii de culori danseaza deasupra unei guri de canalizare care duce intr-o mahala murdara.

Imparatia lui Dumnezeu  este ca un copilas (Matei 19:14): zeci de copii care zambesc si care uita ca sunt subnutriti si goi si care ne agata de maini conducandu-ne inainte.

Imparatia lui Dumnezeu este ca acceptarea prostituatelor (Matei 21:31): intr-o camera putrida si intunecoasa de bordel, o usa se deshide nu pentru a servi clientii ci pentru a primi dragostea luminoasa a lui Dumnezeu care ii va da femeii alte sanse de trai.

Imparatia lui Dumnezeu este ca un margaritar de mare pret (Matei 13:46): alegand sa paraseasca suburbiile Americii ca sa mearga in mahalalele si cocioabele murdare ale lumii a treia pentru a impartasi suferinta, pentru a descoperi fericirile si pentru a trai Evanghelia printre saraci.

Imparatia lui Dumnezeu este ca o samanta de mustar (Matei 13:31): desi lumea este zdrobita, impovarata si in disperare, o samanta minuscula de speranta si compasiune cade pe pamant, se inradacineaza in taina in adanc si creste in cel mai mare copac in care toti gasesc viata.