Soneta Sfântă X a lui John Donne

Moarte, să nu te mândrești, deşi unii te-au numit
Puternică şi înfricoşătoare, căci tu nu eşti  aşa;
Pentru că cei pe care tu crezi că îi răstorni,
Nu mor; sărmană Moarte, dar nici pe mine nu poţi să mă omori încă.
Dacă de la odihnă şi somn, din care imaginile tale se văd,
Vine multă plăcere, atunci de la tine mult mai multă trebuie să curgă,
Şi cît de repede cei mai buni din ai noștri oameni cu tine merg,
Odihnă pentru oasele lor, şi izbăvire a sufletului.
Ești sclav al soartei, al întâmplării, al regilor, şi al oamenilor disperaţi,
Și locuiești doar cu otrava, războiul, şi boala,
Şi macul sau farmecele ne pot aduce un somn ușor,
Şi mai bun decât lovitura ta; de ce te îngâmfi atunci?
Un somn scurt trecut, ne trezim veșnic,
Și Moartea nu va mai fi; Moarte, tu vei muri.